„Nu e o autofictiune, e o carte scrisa la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie sa reziste in Bucuresti, in anii ’90. In mod paradoxal, este un volum cu un substrat social foarte puternic si n-as fi crezut c-o sa-mi iasa asa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar si o poveste de dragoste. Mi-am folosit biografia moderat, scotind la lumina citeva povesti din propriul trecut. Dar am mizat, ca orice scriitor, si pe fictiune. E o lume de oameni tineri care trebuie sa supravietuiasca. Despre asta am scris, despre supravietuire...” (Ioana Nicolaie)