Gradina de ciment (1978), romanul de debut al lui Ian McEwan, a
stirnit la aparitie un imens scandal, uimind totodata prin stapinirea
desavirsita a mijloacelor epice. Cartea este povestea – tragica si
fascinanta – a lui Jack, baiatul aflat la virsta ingrata a pubertatii.
La inceput, el pare un puber obisnuit: este obsedat de sora sa mai mare,
frumoasa Julie, isi infrunta tacit tatal si – cum altfel ? – se
masturbeaza. Calmul nu dureaza insa prea mult. Dupa ce tatal sau moare,
rapus de un al doilea infarct, Jack isi vede serios amenintata siguranta
pe care i-o da sentimentul familiei (mai are, in afara de Julie, inca o
sora si un frate) in momentul in care si mama sa cade la pat, macinata
de cancer. Decide sa ascunda trupul mort al mamei in pivnita,
ingropindu-l in ciment. Faptul ca, in final, cadavrul va fi descoperit
aproape ca nu mai conteaza, fiind pus in umbra de incestul care se
consuma intre Jack si sora sa. Morala sau justitia nu il intereseaza pe
Ian McEwan. Abisurile constiintei sint mult mai atragatoare. Si, dincolo
de acestea, povestea aparent simpla, al carei singur artificiu este,
daca putem spune asa, linistea inspaimintatoare a celui care o spune.