Scotch este imaginea unui dezolant spatiu postindustrial
dintr-un oras de provincie: uzine dezafectate, muncitorii si patronii
„capitalisti” ai putinelor fabrici salvate de la disparitie, resturi de
fier si beton, crisma incredibil de ieftina si blocul de nefamilisti.
Aici se schiteaza fragil o poveste intre un inginer tinar, incremenit in
capcana Fabricii de Aliaje Speciale, si secretara directorului, care
traverseaza dezolantul peisaj pe role, cu volumul lui Marcus Aurelius in
rucsac. Peste toate pluteste amintirea lui Ila, taran mort in patul
lui, in sunet de cetera, si o abia ghicita nostalgie a lumii rurale
disparute. Cartea Ioanei Bradea este un straniu poem muzical despre
fabrici si uzine agonizante, despre macarale si masini cu denumiri
tehnice complicate, devenite inutile in brava lume noua a Romaniei
contemporane.