„Biografia lui Satan" analizeaza aparitia diavolului in istoria religiei. Autorul constata ca, la inceputuri, oamenii il cunosteau doar pe Dumnezeu, care era considerat autorul binelui si raului, deopotriva. Diavolul reprezinta o inventie ulterioara, menirea sa fiind aceea de a permite un control eficient al oamenilor din partea bisericii si nu numai. Autorul analizeaza, in principal, scrierile religioase ebraice si crestine, constatand ca ideile de diavol si de iad au fost introduse pentru a exploata frica si ignoranta oamenilor, arme nepretuite la indemana preotilor de pretutindeni. Dogma pedepsei eterne este forta calauzitoare a religiei crestine, iar autorul prezinta sorgintea mitologica a acesteia. Frica superstitioasa a inrobit mintile foarte multor oameni, in toate perioadele istorice si in toate zonele in care s-a impus. Aceasta stare va dainui pana cand educatia si gandirea critica se vor impune.