Tân¿r¿, prea tân¿r¿ pentru valul între- b¿rilor care o caut¿, tr¿ie¿te äteptând r¿spunsuri pe care singur¿ trebuie s¿ le afle.


N¿zuin¿a spre ascez¿ nu-i pornit¿ doar din necesitatea de autoîn¿l¿are moral¿, ci ¿i o form¿ de autoap¿rare fiind sedus¿ de dorin¿i "..plecat¿ cu durere"


Întreb¿rile cad brutal, f¿r¿ minim¿ coloratur¿ retoric¿, vizeaz¿ elemente grave ale existen¿ei, consecin¿¿ a tine- re¿ii agitate de nevoia acut¿ de adev¿r Minciuna, conventionalul, pot s¿-i invadeze fiin¿a (¿i lirica): ¿Degetele miros a calimar¿/ Cuvintele transmit parfum de hârtie". dar literele s-au transformat în râni adânci". M¿rturisind pendu- larea între suferin¿¿ ¿i speran¿¿, între lumina adev¿rului ¿i negura


incertitudinilor, poeta se dezv¿luie suflete¿te cu o privire sever¿ adresat¿ sie¿i, dar ¿i lumii c¿reia ii apartine. Vechii gânditori crestini au ajuns la concluzia c¿ forma supe- rioar¿ de poezie este cea de laud¿ a lui Dumnezeu.


Impins¿ de valul propriilor nemul¿umiri, poeta noastr¿ presim-


te mi¿carea chiar dac¿ nu ¿i consecintele


Dan Laz¿rescu